A trecut un an de Mavericks. Cum a trecut? Când a trecut? Intens și repede aș spune eu dar i-am întrebat și pe colegii mei cum a fost primul an de Mavericks sau pentru cei mai proaspeți în a fi diferiți și outlier-i cum se simt de cânt sunt în naveta Mavericks. Gândurile și trăirile lor cât se poate de necenzurate, cu tot cu msspelled-uri 🙂 

Andra Negru

Știi senzația aceea pe care o ai când te urci într-un roller coaster pentru prima dată? Când ești super entuziasmat de ce urmează să faci și nu mai poți de nerăbdare să pornească? Sau senzația după ce pornești la drum și te cuprinde frica în cădere și apoi entuziasmul la urcare. Sau în timpul cursei când ai parte de un cumul de sentimente și trăiri pe care le întâmpini cu brațele deschise pentru că vrei să trăiești această experiență la 100%? Și partea cea mai tristă, când ajungi la final și nu îți dai seama când a trecut timpul pentru că ai fost prea prins să trăiești la maxim fiecare moment pe care l-ai petrecut acolo și ti-a plăcut la maxim?

Așa mă simt eu acum când îmi dau seama că a trecut deja un an de când m-am urcat în acest roller coaster. Am urcat la bord plină de entuziasm și am pornit în cea mai awesome cursă în care m-am urcat vreodată. Am plecat de la câteva cuvinte cheie și match type-uri puse aiurea, la campanii stângace și mail-uri de câteva cuvinte scrise în câteva ore și am ajuns un an mai târziu cu sute de campanii, zeci de strategii diferite, idei, rapoarte și mail-uri în spate. Un an în care mi-a fost frică la începutul fiecărei etape, am învățat, m-am bucurat să văd rezultatele la fiecare final, mi-am luat câte o lecție din fiecare lucru pe care l-am făcut, m-am bucurat la maxim de fiecare moment și m-am îmbogățit cu 5 prieteni.

A fost un an care a început cu entuziasm și nerăbdare și care continuă exact la fel cum a început: cu entuziasm și nerăbdare să văd în ce direcții mă va duce în continuare.

Andrei Manole

My god. Știți toate clișeele acelea cu: doamne ce repede a trecut anul ăsta? Păi chiar așa e! Și îmi dau seama că a trecut un an, nu pentru că m-am uitat în calendar și am văzut că suntem în septembrie, ci pentru că mi-am amintit că în curând vine peste noi Black Friday;puțin trist că asta m-a triggerit, dar doar e revelionul ppc-iștilor nu? 🙂

Mă uit la noi și chiar sunt mândru unde am ajuns cu toții. Văd cât de sănătos am crescut în ultimul an și cât de cool am devenit, cum am pornit la drum 3 omuleți care nu știau nimic unul despre celălalt ajungând acum la 6 membri în racheta Mavericks. Și aici chiar m-am simtit ca într-o călătorie spațială, pentru că m-am dezvoltat și am căpătat atâta experiență într-un an, cât ar fi fost pe Pământ vreo 5. Și acesta e lucrul cel mai important pentru mine: că am avut multe bucurii, am amintiri faine, haioase dar am și trecut prin încercări foarte grele, fiind aici și acum mai puternic, mai matur, înconjurat de niște oameni foarte mișto. Suntem focusați să oprim racheta Mavericks poate doar pentru realimentare 🙂 #doamneajuta

Mădălina Șerbănescu

Misiunea mea în echipa Mavericks a început cu mult înainte de a-i cunoaște, din momentul în care am decis că vreau să găsesc altă rachetă și altă misiune, înspre o complet altă Galaxie. Sau mai pe șleau, în momentul în care am decis să las în spate drumul pe care îl urmam de mai bine de 4 ani, acela de analist comportamental și lucrul cu copiii diagnosticați cu tulburări din spectrul autist. 4 ani în care m-am jucat și am crescut alături de copii minunați, care m-au învățat cine sunt, care îmi sunt defectele și limitele, dar și ce am de oferit mai frumos.
Când am pornit pe noul drum am decis că, mai mult decât orice, vreau să găsesc un locșor cu oameni faini. Căutam un licăr de „je ne sais quoi”, nu doar un loc din care să mă grăbesc să pleac la final de program.
Din momentul în care am primit primul email de la Mavericks și până în ziua interviului știam totul despre cei 3 curajoși. Astfel, martie s-a sfârșit cu un început. Cei trei curajoși erau acum 5, iar eu mă număram printre ei.

Zis și făcut, de aici povestea mea s-a scris printre training-uri zilnice, materiale și live-uri Adwords, examene de certificare și o mulțime de „bunătățuri”. Da, avem o mică problemă, suntem foarte darnici. Azi aduce Dragoș fructe și miere, mâine ne trezim cu negrese, peste două zile este vremea să gustăm dulceața de nuci a buncii lui Paul. Și dulceața e delicoasă cu iaurt, așa că Dragoș cumpără un bax. Și când se termină bunătate de dulceață aduc eu proaspătă de la mama. Să nu uităm de jeleurile Andrei, 3 pungi direct din Germania. Nu mai continui, înțelegeți, la noi se lasă cu ospăț măcar o dată pe săptămână.
Și uite așa, tiptil dar sigur, au trecut 6 luni pentru mine în Mavericks. Îmi dau seama că pentru ei este un an și poate suna puțin, but they’ve already accomplished so much in so little time.
Mă uit la noi cei de acum și îmi dau seama încă o dată că, oricât de deschiși am fi, avem nevoie de timp pentru a cunoaște și pentru a ne accepta unii altora particularitățile, nevoile, poveștile. Iar când prieteniile încep să se lege, când încep să apară glumele pe care doar noi le înțelegem și munca în echipă, atunci știm că facem ce trebuie și că mai e rost de o noapte de Board Games ca să se așeze și mai bine.

Paul, blând și hotărât, mereu cu un articol nou sau o bârfă politică la îndemână, și cu playlistul parcă gândit pentru noi toți.
Andi, care are un fel aparte de a explica orice, clar și cu răbdare, precum și cu o îndemânare actoricească.
Andra, cea mai carismatică dintre noi toți, mereu cu câte o glumă, mișcare de dans sau grimasă haioasă pregătită.
Alex, noul nostru coleg, un tip atât de cald și haios, mereu pregătit cu o poveste sau un pachet de Oreo. Să mai spun că face și cea mai bună cafea?!
Dragoș, cel de la care am învățat tot ce știu și care trage de noi în continuare să învățăm cât mai mult. Mă uimește mereu cu puterea lui de lucru și, poate și mai mult, cu grija pe care ne-o poartă.

Alături de ai mei cosmonauți am învățat că vârsta este doar un număr care nu impune limite în ceea ce poți să înveți și să realizezi, iar ei sunt exemplul viu al reușitei.

Paul Răcianu

Încă nu realizez cum am ajuns aici, cum Dragoș, Andra și Andi au ales să fiu parte din Mavericks.
Recunosc, în prima zi nu realizam ce drum lung ne așteaptă și cât de tare ne vom apropia unii de alții în doar 6 luni. Nu îmi imaginam nici cât de multe lucruri voi fi învățat până acum și continui să învăț zilnic. Mereu învăț lucruri noi și simt cum mă schimb în mai bine cu fiecare zi ce trece.

Mavericks este despre performanță. Pe toate planurile. Luăm în serios ceea ce facem, dar nu uităm să ne simțim bine.
Avem grijă de clienții noștri, de task-urile pe care le avem, dar mai ales unii de alții. Și mi se pare minunat acest lucru.

Nu cred că m-aș fi putut afla într-un loc mai awesome decât Mavericks acum. Scuze, am vrut să spun Familia Mavericks.

Mulțumesc, Dragoș, Andra, Mădălina, Andi, Alex!

5. Alexandru Dumitrescu

Gânduri despre Mavericks…
1) Am criticat Mavericks când am auzit de la Dragoș numele prima dată (da, am fost sceptic),
acum îmi sună foarte firesc.
2) Am admirat curajul lui Dragoș când a decis să facă acest pas, însă am criticat timing-ul ales.
3) I-am spus lui Dragoș ”da, vreau să te ajut”, deși simțeam și încă simt că el este cel care mă
ajută.

Și acum punctul mai lung…
4) Am venit la Mavericks fiind sigur că știu ce trebuie făcut să meargă totul bine într-un Start-
up…
Am crezut că experiența mea este suficientă, deși știam că fiecare organizație are particularitățile ei,
Mavericks a reușit să mă surprindă. Dinamism cu reguli foarte bine conturate dar care oferă o
libertate pe care rar o întâlnești într-o companie (sau cum spuneau părinții noștri: ”la patron”).
Am descoperit că particularitățile sunt mai multe decât în alte start-up- uri sau cel puțin așa îmi par
mie. Principalul lucru care mi-a atras atenția este dinamica de creștere și nu mă refer la indicatori
economico-financiari sau număr de clienți, ci la colegii mei, pe care îi văd curioși și dornici să crească
cu ajutorul Mavericks. Toate evoluează de la o zi la alta, iar eu sunt uimit de ritmul în care se
întâmplă lucrurile și sunt mândru că sunt implicat și pot să-mi aduc contribuția.

După 4 luni de la începerea expediției spre noi orizonturi ale campaniilor de promovare bazate pe performanță echipajul Mavericks are nevoie de încă 2 cosmonauți.

Nu ai nevoie de experiență în universul marketingului online, ai nevoie doar de combustibil. Adică de curiozitate. Aselenizăm împreună teritoriile noi de cucerit din performance, deci nu îți face griji pentru asta.

Nu ai nevoie nici de CV. Nu vrem să analizăm 543 de cuvinte scrise formal într-un document Word. Noi nu ne formalizăm și nu putem să îți cerem ție asta. Poți aplica doar cu adresa de mail după care începem deja primele antrenamente pentru postul de cosmonaut.

Nu trebuie să pregătești nimic. Vei avea de trecut trei probe în care să te cunoaștem mai bine plus un interviu cu mine. Atât de simplu.

Un mare bonus pentru cei care au deja o certificare AdWords, Facebook sau Atelierul Digital. Orice prezență la conferințe despre marketing online la care ai participat, fie ele aici, pe Pământ, sau în orice altă galaxie ajută. Ajută dar nu garantează nimic.

Vrem doi cosmonauți cu personalitate, curioși și cu dorință mare de învățare. Căutăm un echipaj pregătit pentru o cursă e lungă, plină de provocări cu multe cifre, rate de click și conversii dar și cu multe peisaje fabuloase unde poți vedea creativitatea ta dezlănțuită în copy-uri câștigătoare și targetări complexe.

Aplică aici și începe pregătirile pentru o expediție de ani lumină în galaxia campaniilor de performance media!

Ne spui prenumele și adresa de mail și mai apoi vrei primi trei provocări de rezolvat. Treci peste aceste quest-uri și vii la interviu. După care dacă totul merge conform planului te chemăm să ni te alături în echipajul Mavericks.

Aplicațiile se închid pe 13 februarie la ora 11.00.