Ce-ar însemna o zi de lucru fără o memă cu “Spor la cafeluță!” chiar de dimineață? Mihai Măcriș, Specialist în Performance Media, este un profesionist pe aria lui, un om dedicat și cu mult curaj, iar printre altele, el este și colegul care ne face ziua mai bună cu o memă despre cafeluța de dimineață. Am stat de vorbă cu Mihai despre cine este el ca om și cine este el ca profesionist.
Stay inspired!
Tipologia colegului care își dorește constant să evolueze, e curios și caută mereu să descopere lucruri noi, dar și să ofere soluții pentru întrebări la care nu avem încă răspuns, Mihai Măcriș este un cercetător și speră să ajungă în viitor să facă câteva schimbări prin prisma cercetărilor de marketing. Să-l cunoaștem mai bine pe colegu’ Mihai Măcriș.
Măcriș: Mă definește voluntariatul. Am făcut și înainte de job, fac și acum voluntariat, e variabila care nu s-a schimbat. În liceu aveam un focus mare pe activități extra-curriculare, concursuri, cercuri și m-am ținut de asta și în facultate, unde cel mai mult am activat în VIP – Voluntari pentru Idei și Proiecte.
Tu ești în punctul în care ai terminat un master și ești voluntar încă din liceu, deci mulți ani de experiență voluntară. Ce simți că îți aduce ție voluntariatul?
Măcriș: Mi-a oferit o direcție. De exemplu, dacă nu eram în VIP, n-aș fi ajuns acum în Mavericks și n-aș fi descoperit că-mi place Marketingul. Atunci când ești într-o asociație, ai mai mult loc de experimentare, de greșeli și învățare și poți găsi ceea ce-ți place. Eu eram student la Finanțe și Bănci și nu pot spune că eram prea into it. Nu mă vedeam cu o carieră în acel domeniu și a fost ceva frumos să pot avea un talent în altă parte. De aici a pornit direcția aceasta cu marketingul.
Care este o experiență pe care ai trăit-o, voluntar fiind, care simți că te-a definit sau te-a ajutat? Când ai avut un aha moment și ai zis că asta este despre tine?
Măcriș: Cred că a fost atunci când am devenit manager al departamentului online. Aveam 2 mari responsabilități: pe de o parte mă ocupam de digital marketing pentru ONG, dar pe de altă parte eram membru în bordul executiv al ONG-ului și ne ocupam de tot ce ținea de organizare. Aveam responsabilitatea multor oameni, trebuie să empatizezi cu ei, trebuie să cauți cele mai bune soluții pentru a avea oameni fericiți în echipă și care să se implice. E un exercițiu destul de complex.
Ce ai învățat ca manager de online și simți că aplici mai departe și în ziua de astăzi, fie în viața personală, fie pe plan profesional și în activitatea de zi cu zi.
Măcriș: Îmi vine în minte planul profesional. Ce am învățat în Mavericks a fost ca un super level up față de ce ceea ce făceam în ONG după diverse cursuri online și mentorate. Pe plan personal, trebuie să respecți niște deadline-uri, trebuie să jonglezi cu multe variabile, trebuie să îți asumi o responsabilitate și să fii responsabil. Deci experiența ca manager de online a fost o încălzire pentru ceea ce fac acum și m-a ajutat.
Ce-ți doreai tu să fii când erai mic?
Măcriș: Veterinar, dar cred că nu mi-au plăcut profesorii pe care i-am avut în școală la aceste științe care țin de medicină – biologie, chimie și care NU au stârnit o pasiune în mine.
Reorientarea a avut loc în timpul facultății, când eram în asociație. Mereu m-am descurcat cu cifrele și aici, în Mavericks, s-ar putea spune că sunt tehnic sau prea tehnic. De aceea m-am orientat către cifre, tocmai pentru că mă descurcam. Nu era neapărat o pasiune, dar era ceva unde știam sigur că mă pot descurca.
Odată ce am ales direcția aceasta, să mă dezvolt în continuare ca să devin manager de online în anul 3 de facultate, am știut că este direcția pe care vreau să merg și mai departe. Iar în Mavericks am fost atras tot așa, de partea mai tehnică din marketing, de aceea am ajuns să fac performance. Am cochetat și cu creația în trecut, dar nu mi se potrivește, e prea subiectivă.
Ce înseamnă să fii un Specialist în Performance Media în Mavericks?
Înseamnă autonomie și mai înseamnă ownership pe clienții pe care îi ai, cu tot ce ține de performance. Desigur, cu ownership-ul vine și responsabilitatea mai mare. Asta nu înseamnă că ești singur, că nu ai echipa alături, că nu poți să discuți, dar e o responsabilitate mai mare. Mai întâi lucrurile trec prin filtrul tău de gândire și de decizie și apoi alegi ce acțiuni iei mai departe. Cam așa aș defini un specialist.
Care este cea mai mare provocare în performance media?
Măcriș: Adaptabilitatea, să știi să te adaptezi. Dacă un scenariu sau o strategie nu a funcționat, trebuie să analizezi, să cauți soluții, să discuți cu clientul niște propuneri noi, să discuți cu clientul raționamentul de dinainte și noul raționament, să testezi noile ipoteze și, desigur, e foarte rewarding când îți iese.
Un moment, un client alături de care sau împreună cu care tu ai crescut, te-ai implicat trup și suflet și ai îndeplinit obiectivele?
Măcriș: Aș vorbi despre prima mea campanie de Search. Eram în onboarding și am făcut o campanie de Search pentru un trading card game, un joc de cărți. Sunt pasionat de trading card games încă din copilărie, am mers chiar și la turnee. Am lucrat mult la acea campanie, am tot optimizat-o de-a lungul lunilor cu ajutorul team leader-ului și până la urmă a devenit cea mai profitabilă și eficientă campanie non-branded. A fost o evoluție constantă. A trebuit optimizată și lucrată, dar a fost prima mea campanie. Scheletul a fost acolo, doar a mai trebuit periat un pic, iar de-a lungul lunilor a rămas acolo activă aducând rezultate. Asta mi s-a părut woow, căci fiind la prima campanie Search, eram destul de nesigur pe mine. Dar, în timp, it paid off și a fost foarte satisfăcător, mi-a arătat cât de multe lucruri poți îmbunătăți în performance media, mai ales că a fost și o campanie de suflet, căci includea o pasiune de-a mea.
Clientul care îmi fusese alocat la momentul respectiv a fost ținut cont și de unul dintre chestionarele pe care le-am completat la angajare în Mavericks, legat de pasiunile noastre. În felul acesta am primit în portofoliu niște clienți care-mi plăceau, erau mai de suflet și pentru care aveam insight-uri, fiind noi direct implicați în ceea ce a făcut acel client.
Povestește-mi despre procesele de lucru din Mavericks și cum ajunge un client în portofoliul unui specialist, ce criterii și factori sunt luați în considerare?
Măcriș: Se ține cont de mai mulți factori, de portofoliul pe care îl avem, de gradul de încărcare, dar și profilul nostru. Dacă un specialist se concentrează mai mult pe e-commerce sau b2b sau pe imobiliare, ori din contră, poate nu are în momentul respectiv în portofoliu suficiente conturi de e-commerce sau conturi de imobiliare, se pot lua decizii de alocare a unui cont în sensul acesta. În același timp sunt conturi la care ne putem exprima dorința. Întotdeauna am fost întrebați dacă dorim să lucrăm pe un client. Niciodată nu a fost impus, mereu s-a discutat. Bineînțeles că trebuia să se țină cont și de portofoliul nostru. Avem un cuvânt de spus în asta și întotdeauna am discutat cu managementul atunci când am avut clienți noi.
Acum că am povestit despre tine, ca specialist și despre performance, povestește-mi despre cum ai ajuns tu în Mavericks.
Măcriș: Am ajuns în Mavericks în pandemie, în vara lui 2020. Aplicasem încă din martie, însă după nici câteva zile a venit lockdown-ul, recrutarea s-a suspendat, era foarte multă incertitudine și m-am bucurat când s-a reluat procesul de recrutare și am trecut și mai departe. Eu mai participasem și la Atelierul Digital, unde a fost trainer Dragoș și îmi era deja cunoscută agenția Mavericks. Nu știam exact ce presupune să fii un specialist în acest domeniu, dar știam că e despre paid ads.
Spune-mi despre aspirațiile tale academice și perspectivele de viitor. Unde te vezi tu, Mihai Măcriș, peste 20 de ani, long term. Ce-ți dorești tu pe termen lung?
Măcriș: M-aș vedea cel puțin part-time în cercetare la o universitate. Perspectiva aceasta nu vine doar dintr-o dorință lăuntrică, ci vine și din frustrarea că nu am simțit în mediul academic din România că mi-ar fi oferit prea multe și clar era loc de mai bine. E o părere generală în mediile în care mă învârt. Multă lume alege asociațiile studențești tocmai pentru că este dezamăgită de mediul acesta universitar. Educația e foarte importantă și asta apreciez și în Mavericks, de exemplu prin proiectul Performance School.
Pe de altă parte, îmi doresc să fiu un specialist versatil. Caut să mă dezvolt și în partea de programare, să înțeleg web developmentul, dar nu orice tip de web development, ci doar unde ne intersectăm noi, în performance media, cu programatorii, pentru că este o simbioză la urma urmei. Altfel lucrurile n-ar funcționa în era aceasta de digital. Și de acolo vreau să merg unde mă duce curiozitatea mai departe. Eu m-am descurcat la programare în liceu, mi-a plăcut, dar nu m-am văzut făcând asta ca job, scriind de dimineață până seara linii de cod, de aceea n-am ales programarea. Însă am descoperit în Mavericks o motivație să aprofundez acest subiect.
Nu mi-ai povestit despre pasiunile tale. Mi-ai povestit despre activitățile tale profesionale, dar care sunt pasiunile tale?
Măcriș: Niște pasiuni mai ieșite din comun ar fi anime-urile și cultura japoneză. Anime-urile sunt desenele animate ale japonezilor. Noi, când ne gândim la desene animate, ne gândim la un public tânăr. Pentru ei este o transpunere grafică, nu este un simplu cartoon. Fiindcă le percep astfel, au și un public mult mai matur și există anime-uri de toate tipurile. Am redescoperit anime-urile acum câțiva ani după o pauză îndelungată. Eu nu colecționez manga, am prieteni care o fac, însă mai citesc online. Manga e foarte la modă, de exemplu în magazinele Cărturești am observat că ocupă din ce în ce mai mult spațiu și constant e lume acolo. Manga este o transpunere ca un comic book, ca o bandă desenată, dar e alb-negru, iar foarte multe anime-uri adaptează conținutul din manga-uri. Îmi place și cultura japoneză, am mai citit despre Japonia și reprezintă un travelling dream.
Care crezi că este cheia succesului pentru tine?
Măcriș: Cred că atâta timp cât pui suflet și ești pasionat de ceva, mai devreme sau mai târziu o să ai succes. Trebuie să fii și cu picioarele pe pământ, căci acel succes vine gradual, nu va veni peste noapte. Trebuie să ai răbdare. Să pui suflet și să ai răbdare. E un proces de învățare continuu. Nu o să vină peste noapte. Cam așa aș vedea succesul.
Dacă ai fi pe scenă la TedX, ce ai întreba publicul?
Măcriș: Dacă ei se consideră fericiți. Câteodată și eu uit să mă întreb asta. Consider că e util să te întrebi dacă ești fericit, căci asta îți oferă o oarecare busolă în viață. Mie îmi aduc fericirea oamenii din viața mea, iar asta mă determină să iau și anumite decizii, tocmai pentru ei.
