1 an de Mavericks – Răzvan

Agenție

Când am aflat de Mavericks, cred că era decembrie și colindam newsfeed-ul de Facebook fără un scop clar. Pe un grup de joburi am văzut un anunț despre o nevoie de doi cosmonauți în domeniul Performance Media.

 

Am căutat la momentul respectiv ce înseamnă Performance Media și nu am înțeles nimic, așa că am spus să aplic din pură curiozitate. A trecut prima etapă, a trecut a doua, a trecut a treia și în martie am ajuns la interviu. În prima etapă am răspuns foarte târziu pentru că încă nu eram convins că am o curiozitate chiar atât de mare și eram și leneș, un lucru pe care colegii mei cred că l-au aflat mai târziu.

 

Țin minte că era o vreme tare nefericită la interviu, ploua destul de tare și mă ascundeam în stația de autobuz gândindu-mă dacă să-l mai sun pe Alex să-i spun că am ajuns sau să mă duc acasă. Încă nu eram sigur, nu știam dacă sunt priceput la asta. L-am sunat pe Alex până la urmă și m-a luat din fața scării cochete (hehe).

 

A început interviul, inițial doar cu Alex, unde țin minte că am vorbit despre Michel Houllebecq și cum citesc eu cărți distopice, un obicei de care am scăpat, iar apoi a venit și Dragoș care m-a întrebat ce știu despre performance media. Realitatea este că în momentul ăla nu știam nimic. Google Ads? Nici cea mai vagă idee. Analytics? Cum adică Analytics? Ce analizezi? Facebook Ads? Există ceva mai departe de boost post?

 

Acesta era mindset-ul cu care am intrat în agenție. Fără să știu nimic și fără să mă pricep la ceva din domeniu, cu o facultate de jurnalism terminată și cu un liceu economic din care nu am rămas cu nimic. Cum am ajuns eu aici? Nu știu. Poate doar datorită încrederii pe care mi-au acordat-o Dragoș și Alex în ciuda problemelor tehnice pe care le-am avut (hehe).

 

Nu știu ce o să scrie Dinu despre experiența lui, dar articolul ăsta de fapt este doar o modalitate de mulțumire.

 

Pentru că eu nu aș fi fost aici fără Andra, Mădălina, Dinu, Paul, Vanesa sau Alexa, cei ce au compus departamentul de performance în ultimul an. Cei pe care i-am stresat cel mai mult cu întrebări, cei pe care i-am stresat cel mai mult cu modul meu complet aleatoriu în care mă consum.

Andra care îmi răspunde la întrebări cu o cască în ureche și după ce mă vede că încep să vorbesc singur, Mădălinei care m-a învățat că este în regulă să fac greșeli și să mi le asum (și să nu uit de UTM-uri), lui Dinu cu care am ținut un matinal la început în work station cu un public nișat și premium, lui Paul care încă mă ține up-to-date cu știri din domeniu înainte să apuc eu să aflu de ele.

Iar pentru Vanesa, dacă ați ajuns până aici și sunteți studenți, să știți că în mai o să fie un eveniment numit PR&Ad Fair unde vă puteți angaja sau măcar să vorbiți cu o mulțime de agenții. Am încheiat momentul publicitar, sper să nu se supere și să primesc și eu ceva pe barter pentru momentul ăsta, dar vreau să-i mulțumesc și ei pentru modul în care am aflat că îți poți manageria timpul.

Și mulțumesc MM, pentru script-uri, fructe și camera de filmat din colț. Nu am găsit alte lucruri mai potrivite.

Și mulțumesc Alex și Dragoș că mi-ați ținut ascuns faptul că și voi ați știut de problema tehnică de la interviu (hehe).

Poate vă gândiți că trebuia să vorbesc mai mult despre mine și despre ce am învățat, dar nu sunt în măsură să fac asta. După doar un an, cred că lucrurile pot să meargă în mai bine și sunt multe lucruri unde trebuie să fiu mai bun și mai eficient. Dar dacă mă întrebai pe mine, cel din decembrie 2017 că o să știe despre PPC, SEM sau cum vreți voi să-i spuneți, aș fi râs, aș fi zis că probabil nu e de mine și aș fi închis subiectul.

Poza articol

Așa că de fapt articolul ăsta este doar o modalitate să spun mulțumesc echipei Mavericks că m-au primit și că a trecut deja un an plin și abia aștept să văd ce va urma.

Și știu că nu am spus suficient, dar promit că în articolul de doi ani o să umplu un caiet întreg și o să trimit articolul unei edituri intergalactice.




Despre autor


Răzvan Cojan