”În Mavericks și în performance media avem multe lucruri care nu țin de performance media per se, ci țin mai degrabă de empatie, de a fi alături de client în proiectul respectiv, de a-l ajuta să se dezvolte împreună cu noi.”
Câte gânduri se ascund în spatele unui antreprenor? Cum construiești o echipă? Ce înseamnă fail & success? Există un milion de întrebări pe care îți dorești să i le adresezi unui fondator al unei companii. Dragoș Smeu poartă multe “pălării” în agenția Mavericks, însă toate au la bază lucrurile făcute cu suflet, mindset pe care l-a căutat și la echipa pe care a construit-o în cei 5 ani. Am ales 20 de curiozități pe care i le-am adresat lui Dragoș și care nu se regăsesc prea des în alte interviuri.
Stay inspired!
Tipologia colegului care vine mereu cu câte o soluție, o idee sau o propunere pentru a schimba cursul lucrurilor și a propulsa echipa în direcții la care nu te gândești în fiecare zi, Dragoș este un bun lider, pune suflet în orice face și se dedică misiunii de a învăța și pe alții ce știe el să facă. Să-l cunoaștem mai bine pe Dragoș.
Dragoș: Mi-am schimbat definițiile destul de des. Eram Dragoș din Rahova și Dragoș nefumătorul după ce tocmai mă lăsasem de fumat, iar pentru mine era un mare succes. După care am fost Dragoș specialistul în performance media și acum sunt Dragoș antreprenorul. Nu cred că eram neapărat pregătit pentru fiecare rol, pur și simplu m-am aflat în acel context. Cred că a fost și legea atracției. Eu în Rahova, eu fumător și nefumător, după aceea eu, specialist în acest domeniu pe care nici nu-l știam înainte să încep să lucrez în digital marketing și acum antreprenor. Nu cred că am visat de mic să ajung antreprenor. Pur și simplu am zis să încerc să o fac și pe asta.
Dragoș născut în Rahova, Dragoș specialistul, Dragoș tatăl, Dragoș antreprenorul, dar cine este Dragoș și pasiunile lui?
Dragoș: Când eram mic îmi plăcea să colecționez lucruri. Am avut perioada de numismatică (monede legendare) și perioada de timbre. Dar nu m-a prins niciuna cu adevărat. Pasiunea mea este în spre zona de activități sportive în principiu. Nu sunt eu mare sportiv, dar îmi place și îmi aduce cea mai mare liniște și relaxare. Fie că e pe apă, că e pe munte, că e indoor, outdoor, îmi place sportul. Nu-l fac la un nivel înalt, dar sunt deschis pentru orice activitate sportivă.
“Îmi aduc aminte și acum că am făcut campanii pe Facebook când erau doar 600K utilizatori în toată RO, deci încă de la începuturi.”
Dragoș
Iată o curiozitate clasică: cum ai ales domeniul de performance media?
Dragoș: Cumva domeniul m-a ales pe mine. Am început cu un internship la primul meu job: Republika Interactive. Erau două departamente: new business și marketing. La cel de marketing focusul era mult pe zona de PPC, adică performance media acum și asta m-a atras mai tare. Îmi aduc aminte și acum că am făcut campanii pe Facebook când erau doar 600K utilizatori în toată RO, deci încă de la începuturi. Persoana care m-a învățat este Ionuț Munteanu, care a plecat de la Republika și a înființat Web Digital, unde m-a chemat alături el în calitate de coordonator al departamentului de PPC. La început, departamentul eram eu, adică o singură persoana și în total eram 3 oameni în toată agenția. Dar ușor, ușor, a crescut agenția cu o echipă destul de frumoasă.
Cum ai ajuns să fii antreprenor și să construiești agenția Mavericks?
Dragoș: Mi-am luat provocare după provocare și mi-am dorit să fac constant lucruri. La Republika eram într-un loc bun, iar când a plecat Ionuț, mentorul meu, am preluat eu poziția lui. După un timp am început să vreau o nouă provocare, iar la Web Digital, să fiu alături de o agenție care tocmai se înființează, cu doar 3 oameni, mi s-a părut o chestie foarte cool. Era riscant, dar atunci nu aveam credite, copil, familie. De la noua experiență am învățat foarte multe despre o firmă la început de drum, iar după o vreme am vrut o nouă provocare și am plecat la Kubis. Erau o agenție de vreo 50 de oameni, cu biroul în Praga și în Houston, doar că nu aveau un departament de performance și eu a trebuit să construiesc acest departament. Multe provocări, flow-uri interne cu departamentul de Social Media, cu departamentul de CS, creație, programare, etc. Mi-a plăcut mult challenge-ul de a construi un departament într-un ecosistem destul de bine stabilit.
După vreo 3 ani, lucrurile ajunseseră la un plafon, adică am simțit că era prea multă liniște și am zis să mai încerc o altă provocare: să construiesc eu o agenție. Atunci când observ că se poate și văd o portiță, vreau să o accesez și să trec la nivelul următor. Pur și simplu o fac, deși implică mai multă muncă, mai mult hustle. Aș putea foarte bine să rămân într-un punct și să zic că e suficient să fiu Head of Performance Department la Kubis sau cu 20 specialiști în Mavericks, dar îmi place să tot construiesc și să fac lucruri cu esență, nu doar de dragul de a le face.
După antreprenoriat, se pare că noua ta provocare sau direcție pe care ți-ai ales-o este în zona de educație, în special a studenților. De ce educație și de ce studenți?
Dragoș: Da, am început să virez destul de mult spre educație după ce Andra și-a luat în primire noul rol de General Manager. Am ales să merg către educație pentru că simt că este modul în care pot da înapoi comunității și unde pot crește – cred eu – viitoare caractere puternice și profesioniști în performance media. Este o nevoie foarte mare în piață și aleg să nu stau cu mâinile în sân și să mă alătur corului de persoane care se plâng că nu sunt specialiști, ci să încerc să construiesc forță de muncă specializată. Evident, pe lângă acest motiv există și plăcere. Trebuie să îți placă ceea ce faci pentru a putea face cât mai bine acel lucru.
Am să spun doar atât: educație în performance media! Care este primul lucru care îți vine în minte? (aș spune aici și despre educația clienților sau a profesioniștilor în domeniu).
Dragoș: Răbdare! Educația, know-how-ul, experiența în diferite situații se acumulează în timp. Dă-i timp, răbdare, să se așeze și ușor-ușor, uneori fără să îți dai seama, vei deveni un specialist în performance media. Evident, dacă îți aduce plăcere.
Tu ai foarte multe pălării: performance expert, trainer, profesor, membru fondator, mentor, om, prieten, soț și tată! Cum reușești să împaci toate aceste pălării și cum ești la capitolul work-life balance?
Dragoș: Sunt destul de organizat și îmi place să planific inclusiv timpul liber. Poate nu pare atât de sexy, dar pe mine mă ajută căci vreau să am timp și pentru lucrurile care-mi fac plăcere non professional. Dacă mă gândesc din punct de vedere profesional, îmi place ceea ce fac și nu văd ca o corvoadă să vin cu o oră mai devreme sau să plec cu o oră mai târziu de la birou, să am un training sâmbăta sau de la 6 seara, după birou.
Cam toate activitățile le fac cu plăcere și cred că ăsta este un mare avantaj: faptul că pot să aleg ce să fac. E o alegere destul de conștientă în a face sau a nu face un anumit lucru și inclusiv de a refuza anumite colaborări sau a face anumite lucruri. Am început să spun și “nu”, tocmai pentru a face doar ceea ce-mi place și a putea jongla cu toate pălăriile pe care le am, inclusiv cele personale.
De principiu sunt destul de curios și dacă îmi place ceva, investighez foarte mult domeniul. Citeam despre performance media tot timpul după birou sau în weekend pentru că îmi plăcea, nu că trebuia să recuperez. Pur și simplu mi-a plăcut domeniul și am vrut să fiu un specialist foarte bun în domeniul respectiv.
Se spune adesea că în Mavericks ai spațiu să greșești și să înveți, lucru care este foarte greu de acceptat în alte echipe, comunități, locuri de muncă. Care este poziția ta vis-a-vis de “a greși” și cum primești vestea când un coleg greșește și ar putea avea consecințe?
Dragoș: Este destul de complexă partea asta cu greșitul. Mi se pare că înveți greșind niște lucruri. Dacă cineva stă tot timpul în spatele tău și îți spune să ai grijă ce să faci și ce să nu faci, vei învăța mult mai greu. Mi se pare că trebuie să lași oamenii să greșească ca să învețe, dar să greșească controlat. Uneori, când știi că o decizie nu va fi neapărat cea corectă, lasă-l să ia decizia respectivă, după care explică-i ce anume a greșit și cum poate să își corecteze greșeala, să nu mai facă pe viitor.
Dar tot rămâne discuția despre bugete și bani irosiți. Eu m-aș gândi la un Spitalul Universitar. Mavericks și tot ce mi-am dorit în Mavericks să fie ca într-un spital universitar. Ce înseamnă spital universitar? Înseamnă că sunt niște doctori foarte buni, cu skill-uri și cu multă experiență în spate, unde există și proaspăt rezidenți care învață meserie acolo. Vorbind despre miza bugetului, vorbim despre miza vieții. Inclusiv acei rezidenți învață din anumite greșeli, dar nu lași un rezident să învețe cu costul unei vieți omenești. Nu sunt greșeli foarte mari și problema respectivă poate fi rezolvată.
Țin foarte mult la oamenii din Mavericks care au câștigat experiență de-a lungul timpului și pe care acum o oferă mai departe. Și nu doar pentru know-how-ul pe care îl găsești peste tot, ci pentru mindset-ul pe care îl au. Avem în Mavericks o filosofie de a face lucrurile diferit față de alte agenții și lucrul acesta ne diferențiază destul de mult.
Nu e despre know-how și milioane de euro gestionate, ci despre cum abordăm lucrurile și cum le facem, despre oamenii cu experiență care vin cu a doua opinie în anumite contexte și despre layer-ele suplimentare pe care le avem. E o întreagă filosofie de a crește specialiști în Mavericks și ca într-un spital universitar, nu e doar despre a învăța ce trebuie să faci și cum trebuie să faci, ci despre empatie. Nu poți să fii un doctor foarte bun și să ai empatie zero pentru pacientul din fața ta cu o boală foarte gravă. Empatia nu ține de know-how, ține mai de grabă de skill-urile pe care un profesor doctor ar trebui să te învețe și de comunicare. În Mavericks și în performance media avem destule lucruri care nu țin de performance media per se, ci țin mai degrabă de empatie, de a fi alături de clientul respectiv, de a-l ajuta să se dezvolte împreună cu noi.
“În Mavericks și în performance media avem multe lucruri care nu țin de performance media per se, ci țin mai degrabă de empatie, de a fi alături de clientul respectiv, de a-l ajuta să se dezvolte împreună cu noi.”
Dragoș
De ce este Mavericks acel loc de pe altă planetă despre care vorbește lumea și a cum apărut “facem lucrurile cu suflet”?
Dragoș: E strict vorba asta, de a-ți păsa de ceea ce faci și de ceea ce lași în urma ta.
Avem încă o întrebare clasică la care toată lumea caută răspuns: ce anume crezi că face ca o echipă să aibă succes? Clar aici ne gândim la cum e Mavericks ca echipă.
Dragoș: Cred că ne ajută să răspundem și cu “nu știu” pentru că îmi este greu să zic că există o rețetă a succesului. Ce simt că funcționează este responsabilitatea împărțită în cadrul echipei. Dar nu responsabilitatea privită ca frica de a nu greși, ci mai degrabă este despre lucrul de care este fiecare responsabil de o felie și împreună facem o pizza. Exact! Cu toții formăm pizza respectivă. Altfel, dacă e doar câte unul, nu mai este o pizza, ci este pur și simplu, o echipă de freelanceri.
Trebuie să se înțeleagă că suntem conectați unii de ceilalți. Departamentul de Suport este conectat cu Departamentul de Perfomance Media, chiar dacă direct nu aduc un revenue în agenție. Departamentul de Performance este legat de Departamentul de Suport și Growth, de unde vin clienți. E ca într-o familie: fiecare are de făcut ceva în casă. Nu toată lumea trebuie să spele vasele, nu toată lumea trebuie să ducă gunoiul, doar că trebuie cineva să o facă, iar aceste responsabilități trebuie împărțite. Nu e o persoană care le face pe toate, nici complet aleatoriu, ci fiecare își știe rolul și responsabilitățile, care vin la pachet și cu un sentiment de împlinire: “eu sunt responsabil de spălat vasele, e ceea ce mă ajută”.
Este foarte cunoscut faptul că orice antreprenor are provocări la început de drum. Care au fost cele pe care le-ai avut tu atunci când ai pus bazele agenției Mavericks?
Dragoș: Cred că provocarea cea mai mare a fost frica pe care o aveam și lipsa de încredere că pot transforma acest hard skill de performance media, că-l pot transpune și într-o organizație. Sunt foarte mulți specialiști buni în piață, dar care nu construiesc și o organizație. Pot fi freelanceri sau angajați extraordinar de buni și este perfect ok pentru ei. Acesta era pariul meu și frica mea cea mai mare: poate sunt doar un specialist foarte bun, dar nu pot să conduc o organizație care nu are nevoie doar de know-how legat de performance media, ci are nevoie de parte financiară, parte operațională, parte de cultură organizațională, flow-uri de comunicare, foarte multe alte lucruri pe lângă performance media.
Niciodată nu poți fi pregătit pentru lucrurile acestea, oricât ai citi și planifica, ci vezi la timpul respectiv. Cred că frica cea mai mare în Mavericks a fost în prima zi, crezând că n-o să vină Andi și Andra, că nu o să știu ce să fac și cum să fac. Mi-am spus că dacă nu vin, nu vin. Dar Andi și Andra au venit și fricile au dispărut după o săptămână.
“Fricile unui nou început le-am depășit pur și simplu, începând procesul așa cum credeam eu de cuviință că ar trebui.”
Dragoș
Sunt 5 ani de Mavericks și mergem spre 6 ani cu pași repezi. Care este o amintire foarte plăcută în toți acești ani?
Dragoș: Am foarte multe amintiri plăcute cu generații de oameni care au venit în Mavericks de la Andra și Andi, după aceea la Mădălina și Paul, după care la Răzvan și Dinu, la Maria și Ada și până în prezent la toți colegii care au venit sau care au lucrat în Mavericks. Cred că amintirea care mi-a rămas foarte vie în minte și cea mai ieșită din comun este la Piscina Urbană, o cameră mare și plină cu bile, unde pur și simplu te aruncai unde voiai. Am fost acolo cu Andra și Andi, acum câțiva ani, asta apropo de cultură organizațională și de a ne conecta între noi. Încă de la început am vrut să avem o ieșire informală pe lună, să facem o activitate între colegi.
Dragoș, ce te-a surprins cel mai mult în toți acești ani la Mavericks?
Dragoș: Cel mai nou coleg are 21 de ani, e născut în anul 2000. Alt coleg, cel mai înțelept dintre noi, a făcut recent 34 de ani. Practic este o diferență de 13 ani între noi. Nu e o diferență tocmai mare. Ce mă surprinde cel mai mult sunt generațiile noi, mai ales cei tineri care vin în Mavericks, care sunt din ce în ce mai pregătiți și mai conectați la mediul digital. Ei cunosc deja cum merg lucrurile și nu mai trebuie să le explici fiecare termen. Eu, la 21 de ani, eram mai pierdut în timp și spațiu ca generațiile noi. Deci cred că asta m-a surprins.
Toți intrăm la un moment dat într-o rutină obositoare. Ce te menține pe tine on track, ce te determină să mergi mai departe cu planurile tale și să nu simți rutina cum te apasă?
Dragoș: Nu cred că o să vă placă răspunsul pentru că îmi place rutina. Eu nu văd rutina ca pe un lucru negativ, ci chiar mi se pare un lucru bun. Vorbeam cu o prietenă care și-a dat demisia și a intrat într-un an sabatic, despre cât de importantă este rutina, că merge la sală cu obiectivul de a seta o oarecare rutină și pentru a avea niște ancore în fiecare săptămână despre unde se află și ce ar trebui să facă. Rutina cred că ajută destul de mult și în zona aceasta de planificare. În același timp, nici mie nu-mi place să fac același lucru over and over again, dar lucrurile noi le introduc pe parcurs și nu renunț dintr-o dată la toată rutina pe care o aveam, ci mai adaug în planificarea zilnică, săptămânală, lunară, câte un singur lucru nou, ceva cu care să mai piperez un pic deja organizarea pe care o am până atunci.
Dar mie îmi place rutina. Îmi este frică de “nu știu ce să fac”. Mi-e frică de “eu nu știu ce să fac mâine”. Trebuie să știu ce fac mâine, care sunt lucrurile pe care le voi face mâine, săptămâna viitoare, început de lună, raportare. Mă ajută foarte mult să văd un orizont de timp de lucru. Evident, după un timp, fac o evaluare personală și mă gândesc la tot ce am făcut, dacă sunt anumite lucruri pe care poate le îmbogățesc și pe care vreau să le înlocuiesc.
“În același timp, nici mie nu-mi place să fac același lucru over and over again, dar lucrurile noi le introduc pe parcurs și nu renunț dintr-o dată la toată rutina pe care o aveam, ci mai adaug în planificarea zilnică, săptămânală, lunară, câte un singur lucru nou, ceva cu care să mai piperez un pic deja organizarea pe care o am până atunci.”
Dragoș
Oamenii sunt curioși să afle ce te motivează să faci atât de multe lucruri după atât timp și cum reușești să-ți păstrezi motivația?
Dragoș: Pasiunea. Îmi place ceea ce fac și îmi plac provocările pe care mi le dau mie și în care cred, desigur, că-mi vor face plăcere să le fac și pe acelea. Dacă este ceva care simt că nu mi-ar face plăcere nu aș mai face, nu m-ar motiva. Practic, pasiunea este motivatorul principal de a face lucruri. Dacă simt că nu mi-ar plăcea, nu o fac. Atât de simplu.
Ce defect consideri că ai avut, dar ai reușit să-l transformi în calitate?
Dragoș: Lipsa de atracție față de științele exacte. Mie nu mi-a plăcut fizica, chimia și nici matematica. Cu toate astea sunt o fire analitică și înțeleg anumite concepte matematice cu care am nevoie să lucrez și să analizez date, dar până într-un anumit punct. Lucrul acesta mă ajută inclusiv ca un mod de conectare cu oamenii în training-urile pe care le țin: le povestesc despre faptul că și eu mă chinuiam cu matematica, că nici mie nu mi-a plăcut. De regulă, când ai un training pe analiza datelor, te aștepți ca cel din fața ta să fie cel puțin statistician, să fi făcut statistică, modelare matematică, etc. Nu sunt deloc în zona aceasta, dar da, pot să interpretez, pot să văd datele fără să fiu fan științe exacte și vorbind despre fizica cuantică.
Care sunt alegerile pe care le-ai făcut și care au contribuit la cine ești astăzi, dar mai mult din sfera personală.
Dragoș: O decizie importantă și cred că prima decizie mai matură pe care am luat-o a fost să nu dau la ASE. Am făcut Liceul Economic, care nu mi-a plăcut, iar după capacitate, mama mea îmi vedea traiectoria ASE economist. M-am hotărât să dau la Jurnalism, iar SNSPA era varianta B. N-am mai ajuns la Jurnalism, nici nu am mai dat examenul. Am ales SNSPA, Comunicare și Relații Publice și a fost un mediu care mi-a schimbat complet perspectiva asupra vieții, m-a ajutat să-mi deschid extrem de mult orizonturile și modul de gândire.
Până atunci, simțeam că sunt “just dust in the wind”, pur și simplu o frunză care e bătută de vânt în toate direcțiile. La ora de filosofie, în liceu, eu jucam fotbal. Odată cu facultatea, m-a lovit destul de tare cu multe cărți de citit despre curente filosofice. Aveam cursuri din două în două săptămâni, mă întrebam ce se întâmplă cu mine și unde sunt. Dar m-a ajutat, nu aș zice ideologic, dar să mă formez ca persoană și ca traiectorie în viața, să-mi conturez un pic mai bine lucrurile pe care mi le doresc, așteptări și gândirea critică. Am avut numai examene de sinteză în care profesorul vedea cum gândești și asta m-a și ajutat să termin facultatea cu bine, dar și să-mi pun mintea în mișcare, să gândesc cu mintea mea, nu doar să repet niște fraze spuse de Immanuel Kant sau alți filosofi și teoreticieni în ale comunicării.
Care este ultimul milestone al tău?
Dragoș: Un milestone pe care l-am atins este Andra, noul General Manager. Când construiești ceva de la zero, tu, cu mânuțele tale, este foarte personal, extrem, extrem de personal. Cred că a fost cea mai grea decizie aceea de a da altuia să modeleze, în continuare, acest lucru creat de mine: agenția Mavericks. Totul se poate transforma foarte mult, dar sunt convins că Andra va face o treabă foarte, foarte bună.
Am realizat că e un milestone abia după ce s-a întâmplat. Discutasem tot anul ca Andra să fie noul General Manager, dar după aceea mi-am dat seama că hopa, chiar s-a întâmplat. Este foarte personal, dar mă bucur foarte mult că am făcut pasul. E un lucru pe mi l-am dorit foarte mult să-l construiesc, să existe cineva care să poată prelua totul și a durat. Am avut noroc cu Andra care mi-a rămas alături, care a crescut foarte mult, se dezvoltă în continuare și care poate să preia Mavericks care să devină o entitate de sine stătătoare.
Ce anume sau cine te inspiră pe tine acum, astăzi?
Dragoș: Nu aș zice că am o persoană anume, pur și simplu cred că este și în funcție de etapa de evoluție. Am avut persoane care m-au inspirat și m-au ajutat să mă formez. De la profesori universitari, la Ionuț de la Republika și Vlad de la Kubis, de la care am învățat foarte multe despre management și people management, la Sabina dpdv personal, în viața de zi cu zi. Sora mea mă inspiră foarte mult, fiind cercetător într-un domeniu complet diferit. Inspirația mi-o iau destul de diferit și de la oamenii la care nu merg cu așteptarea de a-mi lua inspirație, ci doar simt nevoia de a mă conecta și a vorbi orice.
“Ce mi-am dat seama că ajută foarte mult pentru a avea succes este perseverența, adică să faci un lucru pe termen lung. Succesul nu se întâmplă într-un sprint, adică fac ceva astăzi și gata, te-am impresionat.”
Dragoș
Ai ritualuri sau hack-uri pentru a avea succes, să îndeplinești un obiectiv, task sau să ai pur și simplu o zi productivă. Ce ai face tu?
Dragoș: Uneori conștientizez că am avut sau că am un succes foarte mare, că ceea ce am construit funcționează, că agenția e pe profit de la an la an, crește și se dezvoltă organic. Poate că există așteptarea să spun concret ce fac, cum ar fi că beau un suc de morcovi în fiecare dimineață sau că fac ceva extraordinar. Nu o fac, nu citesc suficient de mult pe cât aș vrea să citesc, nu mă trezesc la 5 dimineața, nu alerg o dată la două zile 10 km dimineața sau seara, nu beau ceai de mușețel. Sunt un om destul de normal. Ce mi-am dat seama că ajută foarte mult pentru a avea succes este perseverența, adică să faci un lucru pe termen lung. Succesul nu se într-un sprint, adică fac ceva astăzi și gata, te-am impresionat. Obiectivul este să pun zi de zi câte o cărămidă la relația pe care noi doi o avem în Mavericks.
Zi de zi, lună de lună, Black Friday de Black Friday punem câte o cărămidă în relația noastră cu clientul. Nu avem rezultate bune doar de Black Friday, nu ne mobilizăm doar la campaniile de Crăciun, ci suntem acolo lună de lună, răspundem la mail după mail, implementăm campaniile și muncim. Este un parcurs pe care încerc să-l inspir și către cei mai tineri care își doresc ca într-o lună să fie performance media specialiști și seniori într-un an. E un parcurs în care înveți și tot înveți. După ce ai ajuns la un platou legat de cunoștințe este nevoie să-ți actualizezi cunoștințele constant pentru că se tot schimbă lucruri. Perseverența nu e doar săptămâna aceasta, ci este un commitment à la longue pe care îl faci.
Un exemplu personal este experiența cu Rareș, care e tot un exercițiu de perseverență. Vrei un copil, dar după 5 nopți nedormite nu ai ce face. Acolo îți dezvolți perseverența neavând de ales versus partea profesional, unde poți să alegi să nu mai faci ceva. Dar dacă exista pasiune, perseverența vine de la sine.
Ce întrebare ai avea pentru cititorii tăi?
Dragoș: Îți aduce plăcere ceea ce faci?
