“Cifrele vorbesc. Trebuie să știi să le asculți.”

O agenție de succes este suma oamenilor dedicați pe care-i are. Diana Priponescu este Assistant Manager în Departamentul de Suport și ne arată în fiecare zi că îi pasă de echipă, că e omul potrivit la jobul potrivit și că există pasiune printre cifre, contracte și facturi. Adoră cafeaua, ca noi toți, și-am stat cu ea la o poveste cu aromă de flat white pentru a afla mai bine cine este ea. 

Stay inspired!

Tipologia colegei mereu zâmbitoare și cu un spirit de viață molipsitor, Diana este un real suport nu doar în responsabilitățile pe care le are funcția ei în Mavericks, cât și ca om, ca suflet, ca și colegă, ca și prietenă. Ea are mereu grijă să existe soare și bucurie în agenție. Cum ai venit în Mavericks, Diana și ce-ți aduci aminte de la interviu?

Diana: Eu cred că nimic nu e întâmplător. Am mai aplicat la job-uri, dar nu mă chema nimeni pentru că nu aveam experiență. Colega de pe post care era înaintea mea, îmi era și colegă de facultate. Mă auzea că eu îmi caut job. Mi-a spus că ea va pleca din Mavericks și m-a întrebat dacă vreau să dau interviul. Am venit, am avut interviul marți, iar miercuri era prima mea zi de muncă deja. 

Eram foarte emoționată la interviu și da, eram îmbrăcată în roșu, culoarea care mie îmi aduce și noroc, nu e doar culoarea mea favorită. Am dat interviul, am bătut palma cu Alex și mi-a spus că de mâine o să-mi cunosc viitorii colegi și o să ne bem cafeluța împreună. 

Îmi aduc aminte că eram într-o cameră toți și nimeni nu știa de venirea mea, că o să fiu colega nouă. Toate privirile erau spre mine și aveam anxietatea la maxim atunci, dar am făcut cunoștință cu toți colegii și a fost un vibe super bun. Nu m-am simțit exclusă în calitate de colegă nouă și nici nu s-a uitat nimeni urât la mine că nu știam să fac prea multe lucruri . Toată lumea a vrut să mă ajute. Nu știam nimic, dar am învățat și am devenit omul care sunt astăzi. Pot să zic că am învățat să merg. Eram ca un copil mic pe care îl ajuți să facă primii pași. Așa m-am simțit. 

Diana

Decembrie e o lună magică pentru tine, ca pentru noi toți, de altfel, dar pentru tine luna aceasta înseamnă și emoțiile aniversării în Mavericks, dar și emoțiile aniversării zilei de naștere.

Diana: De asta zic că nu e nimic întâmplător. Mie mi se pare că luna decembrie, pentru mine, e mereu un start, deși este finalul anului. Prefer să zic că Decembrie este luna mea. Eu aștept tot anul pentru luna asta. O iubesc, o ador, îmi place fiecare moment, de când începe până se termină. Simt că lucrez 1 an de zile sau aștept 1 an de zile, dar merită așteptarea asta pentru că mă bucur de fiecare zi din lună din plin.

Jobul pe care îl ai acum ți l-ai dorit de la început, îl căutai sau te-a găsit el te tine? Pare că ți se potrivește de minune.

Diana: Nu căutam ceva anume. Inițial am venit pentru experiență. Am avut o lună de lucru cu oamenii față în față și mi-am dat seama că nu sunt făcută pentru asta, contrar aparențelor. Îmi place doar o mică parte. De asta cred că m-am și retras între hârtii. Cum le zic prietenilor mei, cifrele vorbesc, doar că trebuie să știi să le înțelegi. Nu cred că toată lumea o poate face.

“Cifrele vorbesc, dar trebuie să știi să le înțelegi.”

Diana

Deși încerc să nu îmi arăt emoțiile, sunt foarte expresivă și ochii mă dau de gol. Când nu-mi convine ceva și mă enervez, ochii mă dau de gol. Alex (managerul Dianei) știe și își dă seamă după felul în care mă uit la el când nu îmi convine ceva. Ne înțelegem din priviri.

Am luat acest job ca pe o provocare. Nu am crezut că o să ajung la 2 ani de Mavericks, dar nimic nu e întâmplător. Cred și în cifrele magice, am câteva cifre care mie îmi poartă noroc. Spre exemplu pe 4 m-am angajat și pe 18 am dat avansul la mașină.

În momentul în care o persoană vorbește despre ea, se identifică foarte mult cu jobul și partea profesională. Dar a vorbi despre partea personală este mult mai greu, într-adevăr. Eu vreau să te provoc: cine este Diana ca persoană?

Diana: Sunt genul care preferă să-i spui atunci, pe moment, să fii direct. Prefer să nu fiu luată pe ocolișuri pentru că nu ajungem nicăieri astfel, iar calea cea mai simplă este să mă abordezi direct. Sunt o persoană caldă și sunt genul „ori dau tot, ori nimic”, iar atunci când mă implic o fac 100%, ori n-o să iasă nimic bun.

Prefer să mă plimb, iubesc să conduc și cred că asta e una dintre cele mai mari pasiuni ale mele. Mă relaxează, mă simt liberă și mă simt stăpână pe mine. E modul meu de a mă elibera, de a mă scoate din zona mea de confort. Nu sunt adepta plimbărilor pe munte. Tot ce înseamnă sport, nu e pentru mine. Mi se pare cel mai greu. 

Ți-ai creat un personal branding și anume: lady in red sau colega care are mereu ceva roșu la ea. Care-i povestea și de ce roșu? 

Diana: Cine mă cunoaște după primul an de facultate ar spune că toată viața am purtat roșu. Dar nu! Am primit de ziua mea cadou o blană și de atunci mi-a plăcut enorm această culoare. M-am regăsit foarte tare în culoarea asta. Pe lângă faptul că îmi place mult această culoare, îmi stă bine și am observat că îmi  aduce și noroc.

Diana

La interviul cu Mavericks eram îmbrăcată în roșu. Atunci a fost un start. După, am mai avut examene și preferam să mă duc în roșu ca să fiu eu sigură acolo că am un gram de noroc și chiar așa a fost. Eu cred că nimic nu e întâmplător. Și la examenul auto, tot cu roșu m-am dus îmbrăcată. Dacă nu am ceva vestimentar roșu, mă dau cu ruj și scap de orice grijă. Puțin roșu e mereu binevenit în viața mea.

Observ că ai multe credințe legate de simboluri – culoare, numere. Credințe vs. acțiune propriu-zisă. Cum înclini balanța aceasta?

Diana: Cred foarte mult că până la urmă contează foarte mult și ce acțiuni iei. Ok, ține și de noroc, dar tind să cred că 90% ține de noi și de acțiunile pe care le facem. Prefer să cred că 10% e din noroc, culori, numere. Norocul ți-l faci cu mâna ta, indiferent de circumstanțe.

Diana, care e cel mai mare vis al tău?

Diana: Cred că să devin mai bună în fiecare zi prin ceea ce fac și ceea ce sunt și să pot să ajut în continuare. Dacă te știu pe tine bine, sunt și eu bine. Dacă te știu că ești fericit cu ceea ce faci și te-am ajutat să ajungi acolo, sunt fericită și eu. 

Momentan, locul unde suntem la nivel de echipă este unul foarte bun. Cu Alex, după 2 ani de lucrat împreună, pot spune că avem o super chimie, ne înțelegem uneori din priviri când nu ne convine ceva sau am primit un mail care nu e chiar… atât de drăguț. Prin tot ceea ce fac sunt fericită și încerc să devin din ce în ce mai bună în fiecare zi, pentru că în fiecare zi ai ceva de învățat.

“Prin tot ceea ce fac sunt fericită și încerc să devin din ce în ce mai bună în fiecare zi, pentru că în fiecare zi ai ceva de învățat.” 

Diana

Povestește-mi despre provocările pe care le întâmpini la job și ce faci ca lucrurile să fie ok. Care e discursul pe care ți-l spui?

Diana: E greu să mulțumești pe toată lumea. Asta cred că am învățat-o încă de când eram în liceu. Am fost șefă de clasă 4 ani de zile și e foarte greu să mulțumești 30 de oameni. Nu ai cum. Mereu va exista cineva contra. Am încercat să fac asta și-am observat că este foarte toxic pentru mine. Să mulțumești pe toată lumea e spre imposibil. N-am văzut pe cineva să reușească.

A fost o muncă de convingere cu mine. Ajungeam să fiu cea rănită și supărată și mă întrebam ce greșesc. Greșeala nu era la mine, căci eu încercam să fac tot ce era mai bine, dar pe unii oameni nu ai cum să-i mulțumești vreodată. Mi-am spus că dacă nu pot, n-am ce să fac. Poate va veni altcineva. 

Iar în Mavericks, acum cunosc toți colegii, știu ce le place și încerc la fiecare să fac să fie bine. Nu pot să-i mulțumesc 100%, dar măcar un 10% știu că am contribuit la fericirea fiecăruia. Asta mă face mai fericită. Dacă aduni câte puțin din cât ai contribuit la fericirea fiecăruia, o să ajungi la 100% pentru tine.

Diana

Ce-ți place cel mai mult la ceea ce faci?

Diana: Cum spuneam mai devreme, îmi place să îi fac pe oameni fericiți. Știu că atunci când mă ocup le virarea salarilor către colegi toată lumea e fericită și abia aștept să trimit mail-ul către colegi. Cred că e singurul moment când toată lumea e fericită 100%. Îmi place și faptul că interacționez cu colegii zilnic și ofer suport atât moral, cât și profesional. Dacă un coleg îmi spune să bem o cafea, eu sunt aici gata să ascult și să ne bem cafeaua împreună. Dacă are o problemă la muncă, sunt aici ca să-l ajut. Consider foarte tare că trebuie să existe comunicare între noi. Atât timp cât eu nu comunic anumite lucruri către colegi și ei către mine, pot apărea situații pe care nu știm cum să le rezolvăm sau de unde au venit. Având această comunicare între noi trecem mai ușor peste orice obstacol.

Funcția ta este de suport pentru cel mai mare departamente al agenției. Cum e pentru tine experiența?

Diana: La început nu înțelegeam cum funcționează. Doar partea de suport, dar nu în totalitate. Chiar dacă câteodată mi se pare că facem lucruri mărunte, deși suntem doar 2 oameni în department, contează foarte mult. Cărămidă cu cărămidă faci un zid mai mare. Da, uneori e frustrant să vezi la final de zi că nu ai reușit să faci foarte multe și mi se pare că am trimis 3 mailuri, am dat 2 telefoane și s-a terminat ziua.  Stau și mă întreb oare ce am făcut azi? Dar rezultatele nu le vezi pe moment, le vezi în timp. De asta spun că cifrele vorbesc. La Departamentul de Suport se văd rezultatele în timp.

Până de curând nu credeam, dar și colegii observă lucrurile acestea. Eu nu le vedeam, eu știam doar că le fac și atât. Dar am primit și feedback din partea colegilor despre responsabilitățile mele la birou și atunci mi s-a confirmat că fac lucrurile bine și rezultatele se văd în timp. Am avut neîncrederea că nu se vede ce fac. Și acum nu mai am. 

Diana

Cum e relația dintre tine și managerul tău, ce-ți place cel mai mult la ceea ce faceți împreună?

Diana: La început credeam că nu o să ne înțelegem. Mi se părea că suntem 2 firi total diferite. Până am început să discutăm, să avem meetinguri, să punem lucrurile cap la cap. Am învățat amândoi să ne ascultă și să ajungem la un numitor comun. Feedback-ul mi se pare foarte important. Făceam anumite lucruri și nu știam dacă mă îndrept spre direcția bună sau dacă am dat-o în bară. Lucrurile acestea le-am învățat în timp, că trebuie să ai răbdare. 

Am învățat să înțeleg cum e Alex și cum sunt eu. Dacă suntem impulsivi amândoi nu rezolvăm nimic. Când mă enervez eu, el e cel care să calmează și invers. Am ajuns la un echilibru și acest lucru ne ajută foarte mult. Cred că asta contează cel mai mult în echipă. Uneori sunt niște probleme legate de muncă, poate nu atât de grave, dar eu, din interior mă consum și le văd într-un fel. Vine a doua pereche de ochi, Alex, și-mi spune că nu e nimic grav și că pot face altfel. Găsim variante și alternative în așa fel încât să fie bine. Acum pot să rezolv singură orice situație și este și el fericit că după atât de puțin timp pot să mă descurc singură în mult situații. Am evoluat împreună.

Care sunt cele mai frumoase momente pe care le-ați avut în departament, tu împreună cu Alex?

Diana: Momente frumoase cred că avem mereu. Ne bucurăm la multe chestii mărunte. Spre exemplu, când am reușit să depunem și am obținut certificarea de la OSIM. Poate părea hârțogăraie și birocrație, dar a fost o muncă destul de mare. Uneori facem anumite lucruri și nu se văd imediat rezultatele. Trebuie să mai aștepți. 

Dar cred că cele mai frumoase momente sunt de când am început să facem noi partea de HR și salarizare. Nu ne ieșeau la început și am avut niște meetinguri în care nu înțelegeam nimic. Dar am învățat împreună și am reușit să evoluăm. Acum este totul intern. Sunt mândră că fac eu partea de salarizare și Alex doar dă OK-ul. Simt că evoluez, simt că e bine ceea ce fac și se văd și rezultatele muncii mele.

Alex și Diana, Departamentul de Suport

Eu știu o poveste funny despre tine în Mavericks. Prima zi în Mavericks. 

Diana: Era a doua săptămână și cred că prin asta m-am consacrat în Mavericks. Eram la început, când era și ziua mea. Cu o seară înainte am petrecut, n-am auzit alarma, mi s-a închis telefonul și m-am trezit a doua zi pe la amiază. Am deschis telefonul, aveam multe apeluri și mesaje. Mă pregăteam să înfrunt realitatea că ceea ce am făcut nu e ok și că a doua mea săptămână o să fie și ultima. :)) Reacția a fost una neașteptată. În capul meu mi-am făcut toate filmele posibile despre cum demisionez sau cum sunt concediată. Dar la birou colegii s-au amuzat. Dragoș mi-a dat un fresh de portocale să îmi revin după noaptea grea. Ulterior am aflat că toată lumea se aștepta ca eu să plec din Mavericks și de aia nu am apărut de dimineață, ci la prânz. 

De la parte personală, înapoi la parte profesională, care crezi că sunt calitățile unui Assistant Manager? Ce crezi că te ajută pe tine să ai task-uri done, rezultate și succes în ceea ce faci?

Diana: Cred că prima dată îți trebuie răbdare și calmitate. Contrar aparențelor, lucrez cu oameni, chiar dacă prin intermediul mailului sau telefonului. De cele mai multe ori atunci când lucrezi cu oamenii, apar situații tensionate pe care trebuie să știi să le rezolvi. Așa că prefer ca de fiecare dată să rezolv situațiile cu vorbe bune, calmitate și multă răbdare.

Pe urmă, contează să dai încredere oamenilor de lângă tine că totul va fi bine, chiar dacă uneori nu o să fie mereu așa cum ei se așteaptă. De asemenea, lucrez cu cifre și trebuie să știi să fii discret, să respecți confidențialitatea acolo unde este cazul. În același timp trebuie să fii și sociabilă pentru că vin oameni către tine, îți solicită lucruri, pleacă, iar tu trebuie să fii acolo pentru a-i ajuta cu ce au ei nevoie. 

Și mai trebuie să fii atentă la detalii pentru că dacă pui un zero în plus poate nu e nimic, dacă pui un zero în minus, s-ar putea să fie o tragedie. Atenția contează foarte mult în orice domeniu. 

“Trebuie să fii atentă la detalii pentru că dacă pui un zero în plus poate nu e nimic, dacă pui un zero în minus, s-ar putea să fie o tragedie. Atenția contează foarte mult în orice domeniu.” 

Diana

Ce face Mavericks un loc special pentru tine care sunt lucrurile care te fac să vii a doua zi la birou?

Diana: Mavericks e un loc special de la colegi, până la stilul de muncă și faptul că poți lucra astăzi de la birou, mâine de la cafea sau din altă țară, cum chiar am făcut anul acesta, pe mine mă ajută foarte mult. E un vibe cu totul altfel. Când venim la birou nu stăm doar cu nasul în laptop. Colegii te întreabă ce faci, cum ești, dacă ai mâncat, dacă ți-ai băut cafeaua. Există comunicare și ne pasă de cei din jur, ne interesează ce au făcut în weekend, cum le-a fost ziua, cum au dormit aseară. Chestii pe care poate noi, din interior, nu le vedem, dar din exterior au cu totul alt impact, atât prin poze și ce postăm, dar și prin filmulețe și prin cele scrise. O prietenă chiar mi-a spus că vrea la mine în echipă.

Întrebarea mea preferată este: dacă ai putea să schimbi ceva în lume, ce ai schimba?

Diana: Să fim puțin mai buni, atât cu noi, dar și cu cei din jur. Suntem foarte independenți, ne interesează doar de noi. Pentru mulți nu contează prin ce metode ajung sus, atât timp cât ajung sus. Nu se mai gândesc și la cei din jur. Eu când fac un lucru, mă gândesc și la cei de lângă mine. E ok? Te impactează în vreun fel? 

Când suntem mici ne uităm la supereroi și visăm să fim ca ei. De aceea, atunci când suntem mari, ne luăm ca referințe personaje dintre cele pe care le-am văzut în copilărie. Există vreun personaj cu care te identifici și de ce?

Diana: Aleg un desen animat pentru că eu am un suflet de copil și sunt cea mai mică din Mavericks. Cred că mă regăsesc în “Frumoasa și Bestia” pentru că mereu văd ceea ce e mai bun în orice rău și prefer să cred că există un lucru bun în orice. 

Cu ce întrebare îi lași pe cititorii tăi?

Diana: Ce ai făcut azi ca să fii un om mai bun mâine?