Andra Negru: portret de Maverick

“Păstrez trendul de autodepășire, preiau tot ce vine spre mine și vreau să devin tot mai bună. Asta e filosofia mea de viață.”

Ce înseamnă să iei decizii bazate pe instinct și să ai autonomie pentru a face lucruri mărețe? Am scos-o la o cafea pe Andra Negru, General Manager în Mavericks și mi-a povestit deschis despre echilibrul dintre viața personală și cea profesională și drumul ei prin toate experiențele care au propulsat-o până la momentul acesta în carieră. Adoră Mavericks, respiră performance media și iubește să se dezvolte continuu. 

Stay inspired!

Who’s Andra?

Tipologia colegei care se lasă purtată de val și acceptă deschis provocările pe care i le aduce viața în față, Andra este un role model și colega cu care îți dorești să stai la cafele și discuții lungi. Cine e omul Andra, înainte de leaderul Andra?

Andra: Mare parte din timp mi se pare că am pus munca pe primul loc, dar în timpul liber îmi place să mă plimb. O oră dus și o oră întors până la birou mă liniștesc și îmi pun gândurile în ordine, îmi fac numărul de pași, iar asta e important pentru mine. Îmi place să merg la toate cafenelele din oraș, îmi place să mănânc bine și delicios. Petrec destul de mult timp gândindu-mă la ce urmează să mânânc. Îmi plac cartofi prăjiți, îmi plac pastele și orice cu avocado, și mai nou, conopida. 

Călătoritul este pasiunea mea. Anul acesta am fost mai peste tot prin țară, de la mare până la munte și în Maramureș, iar la Timișoara nu mai fusesem niciodată. Îmi place să călătoresc și asta aș vrea să fac pe mai departe, din ce în ce mai mult.

Toate locurile pe care le-am văzut mi-au plăcut, dar cred că cel mai mult m-a marcat excursia în State. Am fost în San Francisco acum 2 ani. A fost un șoc cultural și m-a ajutat să înțeleg mai multe chestii despre mine. Credeam că sunt super independentă, că pot să mă descurc și singură, că n-am neapărat nevoie să vorbesc constant cu oameni, să comunic. Dar după câteva zile mi-am dat seama că îmi plac foarte mult oamenii, că depind de ei și că îmi plac interacțiunile. Era greu și pentru că era fusul orar cu o diferență de 10 ore. Practic când eu mă culcam, oamenii mei de acasă se trezeau și invers. Niciodată nu găseam un timp în care să vorbim: “Hei, astăzi am fost la Golden Gate Bridge și să vezi ce am văzut”. 

Am fost la o conferință Google acolo, deci cumva job related. Conferința a fost 3 zile, dar eu am stat vreo 10 zile. Mi-am luat timp și înainte, și după. Au fost oameni din toată lumea și a fost tare. Mă duceam la cafenea și stăteam la masă cu alți oameni pe care nu-i știam, mâncam, îmi beam cafeaua, ascultam ce povestesc și mă uitam. A fost tare! Cumva asta îmi place să fac, de fapt, când mă duc undeva: să mă plimb, să văd locuri, să mă duc în toate cafenelele posibile, să merg în locuri cu mâncare super bună, să testez. Nu știu ce gen de turism e ăsta, dar îmi place să mă duc într-un loc să mă simt bine, nu neapărat să merg toată ziua, să bifez fiecare obiectiv turistic.

Următorul loc care m-a marcat și care-mi place super mult este Amsterdam, orașul în care mi-aș dori să mă mut la un moment dat. Pur și simplu vibe-ul, orașul, cafenelele și oamenii. Am fost de 2 ori în Amsterdam și am să mă mai duc.

O experiență vine la pachet și cu un set de learnings și “aha”-uri. Experiența americană este visul oricărui european. Care au fost pentru tine lucrurile pe care le-ai învățat? 

Andra: Că sunt capabilă să mă descurc singură mai bine decât credeam. Am plecat, m-am urcat în avion, am schimbat în Istanbul, am zburat 13 ore, am ajuns în aeroport în San Francisco, m-am urcat în tren, m-am dus în centru, mi-am găsit cazare, am stat acolo, m-am plimbat pe jos, am căutat mâncare, am cumpărat, m-am întors la cazare și m-am dus în alt oraș, unde am rămas acolo pentru că începuse ploaia și nu venea niciun uber să mă ia. Câtă vreme am voință și internet, pot să fac orice.

“Energia și fericirea ți-o construiești singur și ar trebui să îți iei energie din toate lucrurile care te înconjoară pentru că tu ești responsabil de fericirea ta, nu altcineva.”

Andra

Fericirea! Ce te face pe tine fericită?

Andra: Sunt fericită most of the time. Cred că așa sunt eu. Îmi place tot ce mi se întâmplă în viață, îmi place vremea bună. Sunt un om fericit. Greu mă întristez și dacă se întâmplă, e o chestie punctuală și îmi trece foarte repede. Mi se pare că energia și fericirea ți-o construiești singur și ar trebui să îți iei energie din toate lucrurile care te înconjoară pentru că tu ești responsabil de fericirea ta, nu altcineva.

Atunci când plouă, ca să nu mă afecteze, în principiu îmi pun căștile în urechi cu muzica la maxim, îmi fac o cafea și am grijă să nu mă las afectată. Și eu simt câteodată că plouă și e nasol, dar nu iau în seamă. Adică nu veni spre mine să-mi dă-mi energia ta negativă. Încerc să o blochez. Chiar cred că fericirea și starea de bine e la tine. Tu trebuie să o controlezi. Dacă nu ai această putere, e nasol. Pentru că vin toate lucrurile spre tine. Dacă n-ai capacitatea să le oprești să-ți strice mood-ul.

Andra x Mavericks

Când privești cu încredere viitorul și iei decizii cu sufletul deschis, atunci se aliniază planetele. Așa e drumul în viață câteodată, doar înainte, fără să te abați prea mult. Am întrebat-o pe Andra despre parcursul ei profesional și cum a ajuns în Mavericks.

Andra: Am venit în București la 18 ani pentru facultate. Acum o viață, dacă stau să mă gândesc. Am terminat Marketing la ASE, după care am dat la master, am făcut Social Media și Marketing Online, dar între timp m-am angajat. În facultate am fost într-o organizație studențească unde am făcut o grămadă de lucruri pe digital, am învățat ce înseamnă Facebook, cum să postezi, cum să faci un plan editorial. Am fost și project manager pe 2 proiecte: unul pe care l-am creat de la zero cu o colegă, se numea Bloggle și era un proiect dedicat tuturor celor care erau pasionați de blogging și voiau să-și facă un blog, iar în vară am coordonat o revistă a asociației. A ieșit super faină și mi-a plăcut mult. Am avut o echipă întreagă, design, articole, etc. A fost destul de complicat pentru că motivația, pe parcursul verii este mult mai mică.

S-a terminat cu bine, iar la final de vară, m-am întâlnit cu Dragoș pe care îl știam din ONG și din alte proiecte. Mi-a spus că vrea să își deschidă o agenție, că m-a urmărit și ar vrea să lucrăm împreună. Și am zis: “Ce tare, da! Haide că vreau să vin în agenție.” Mi-am dat demisia din partea cealaltă și am început la Mavericks acum 5 ani. Atunci când a început agenția, fix atunci am început și eu ca Junior Performance Media Specialist, adică juniorul juniorilor. Am învățat să scriu e-mailuri, să fac o campanie, să vorbesc cu clienții, am avut tot felul de experiențe. Am început să creștem încet, încet și am mai preluat conturi. După vreo 6-7 luni au apărut și Mădălina și Paul în peisaj. Deja eram 4. Îți dai seama, eram mai mulți. După care au mai venit colegi câte 2, câte 2. Și uită-ne astăzi aici. Nu-mi vine să cred! 

Am început cu digitalul și am rămas tot aici. Norocul a fost că mi s-a potrivit mănușă ce fac și că n-a trebuit să testez foarte multe lucruri. Știam că vreau să lucrez în digital de când am fost în Asociație și îmi plăcea super mult, dar nu știam neapărat pe ce zonă. Cred că sunt o persoană foarte creativă, dar partea asta pe care o fac acum, fiind mai analitică, m-a ajutat mult mai mult să-mi dezvolt anumite laturi cu impact direct în ceea ce fac. Știam că sunt un om analitic, dar poate m-aș fi plasat mai degrabă în zona creativă acum ceva timp. Acum mă plasez mai degrabă în zona analitică, dar cu ceva creativitate peste.

“Mi-am dat seama de multe lucruri despre mine: învăț foarte repede și ușor by doing, îmi place foarte mult să fiu autonomă, cumva să vină de la mine. Am învățat că pot să ies din zona de confort. ”

Andra

Care a fost o experiență care te-a scos din zona de confort și poți să spui mulțumesc că s-a întâmplat așa?

Andra: Faptul că mi-am schimbat poziția în agenție a fost cea mai mare ieșire din zona de confort. Mi-a fost foarte frică, nu știam că am skill-urile necesare ca să trec de la partea de a face campanii, la a coordona ce fac ceilalți colegi. Eram super bine și ok în pătrățelul meu, făcând campanii. Eram foarte mulțumită, vedeam rezultatele în câteva zile, era super ușor. Acum am trecut în zona în care fac lucruri, dar nu mai vezi rezultatele imediat. Nu intri în Google Analytics să vezi ce s-a întâmplat, ci pur și simplu acțiunile pe care le fac durează mult mai mult, ocupă mai mult timp lucratul cu colegii, vorbit cu ei, gândit foarte mult, ceea ce nu se vede. Acum îmi pun multe întrebări: “Cum faci ca să nu se mai întâmple X lucru? Cum faci ca toată lumea să fie motivată? Cum faci ca toată lumea să-și facă treaba în timpul zilei? Cum te asiguri că oamenii fac lucruri? Cum te asiguri că livrăm calitate?” Asta a fost cea mai mare ieșire din zona de confort.

Acum fac multe lucruri: de la traininguri, la sales, proceduri interne, meetinguri cu colegii meetinguri cu team leaderii, meetinguri cu echipa de management, parteneriate cu asociațiile.

În afară de campanii, care este lucrul care-ți place cel mai mult din tot ceea ce faci?

Andra: Ce-mi place mie la jobul ăsta sau la ce facem noi (performance media) este că pe lângă faptul că ai niște acțiuni punctuale cum sunt campaniile, poți să vezi niște rezultate și să analizezi dincolo de ele și zona de analiză de business, de a înțelege dincolo de click-uri și un 10 lei cost per click. Poți să vezi care e impactul real, de fapt, pe care îl au lucrurile astea. Cred că asta îmi place cel mai mult. Să mă uit în conturi, să trag concluzii, să pun cap la cap informațiile de la client cu informațiile pe care le avem noi, să-mi dau seama, de fapt, dacă își permite clientul să plătească un anumit cost pe conversie ca să poată să aducă altă marfă, să plătească fee-uri, să plătească facturi. Deci înseamnă că eu trebuie să am foarte multă grijă la costul ăsta pe care îl am pentru că, pur și simplu de asta depinde business-ul lor. 

Din zona de coordonare și leadership, care este un challenge mare în ceea ce privește lucrul cu oamenii?

Andra: Cel mai complicat este să găsești soluții care să se potrivească pentru toată lumea și pe care să le transformi în mecanisme care să funcționeze. Ai nevoie de niște mecanisme pe care să le pui în picioare. Tu vii cu un mecanism, te gândești că ai dezvoltat un proces intern în care ai dat drumul la o campanie, faci follow-up a doua zi, a treia zi, a șaptea. După ce știi sigur că e totul ok, campania funcționează și pleacă pe picioare. Asta, în teorie, sună foarte bine, dar în practică e foarte greu să schimbi felul în care fac 10 oameni aceleași lucruri. Trebuie să verifici și să faci follow-up constant, inclusiv să te duci să vorbești cu ei. Oamenii spun DA, dar dincolo de DA sunt multe lucruri. Nu ai cum să stai cu 10 oameni deodată, să vezi ce fac la fiecare moment și să te asiguri că e totul în regulă. Sistemele de verificare și a face lucruri sunt cele mai grele. 

Scrii istorie în agenție și toată lumea te știe ca primul Maverick. Ce înseamnă Mavericks pentru tine?

Andra: Când întrebi cine e Andra, Andra e un Maverick. Face parte din viața mea la modul că asta sunt eu. Eu cumva aleg să fac Mavericks și în timpul liber pentru că îmi place foarte mult ce fac și mi se pare că doar așa poți să devii o persoană mai bună în fiecare zi. De multe ori aleg să fac lucruri pentru mine, pentru Mavericks, pentru Andra în Mavericks. Merg la cursuri, citesc, merg la prezentări, stau seara și mă uit pe o campanie și încerc să-mi dau seama ce-am făcut ca să pot să mă duc a doua zi să vorbesc cu colegii și să le spun că pot testa și ei. Îmi e greu să despart viața mea de Mavericks pentru că în mare parte asta e.

Se vorbește neîncetat despre work-life balance, muncă și pauze, însă tu alegi și în timpul liber să lucrezi și reușești să-ți păstrezi și echilibrul emoțional, fericirea și să faci și atâtea lucruri pentru tine, precum călătoritul și cafelele. Cum e acest echilibru pentru tine, de fapt?

Andra: Eu cred foarte mult în work-life balance și cred că atunci când se termină programul închizi tot. Țin foarte mult la respectarea acestuia de către toți. Știu când începe munca, știu când se termină munca. Am grijă ca lucrurile să se întâmple în timpul programului. Timpul pentru mine e timp pentru mine, dar chiar cred că uneori timpul pentru mine e și timpul pentru Mavericks pentru că aleg asta în ideea în care am lucruri de învățat, am lucruri de făcut, trebuie să văd lucruri. Pentru că rolul pe care îl am e destul de complex și fac lucruri din mai multe zone, am nevoie de mult timp în care să-mi dau seama ce am de făcut. De aia de multe ori, în timpul meu liber mă gândesc la ce am de făcut pentru că încerc să găsesc informații. 

Work-life balance e un punct foarte important pentru mine. Când sunt în concediu, sunt în concediu, dar când m-am întors, m-am întors. Cred foarte mult în asta și cred că de noi depinde cum o construim și cum o facem. La fel cum ziceam la început că fericirea noastră depinde de noi, și balanța între muncă și viața personală depinde tot de noi. Adică noi trebuie să ne punem limitele astea. Eu chiar cred că am limitele astea puse destul de bine. Ce fac eu din proprie inițiativă e my choice și nu ține de work, ci ține de mine, de Andra care vrea să devină o persoană mai bună decât a fost ieri. 

Ca pionier în Mavericks cunoști foarte bine toate momentele prin care a trecut agenția și ai putut să observi evoluția. Cum arăta Mavericks acum 5 ani, în punctul zero în care erai tu cu Dragoș și Andi și cum e echipa acum, cu 17 oameni. 

Andra: Mi-am dat seama că ne-am dezvoltat extraordinar de mult de la echipă, la cum facem lucrurile, la cum abordăm situațiile și la challenge-urile pe care le avem acum. Asta s-a întâmplat și pentru că fiecare dintre noi s-a dezvoltat destul de mult, și-a lărgit orizonturile și atunci nu mai vezi doar în pătrățelul tău. Îți dorești mult mai multe lucruri pentru echipa pe care o ai. 

Provocările pe care le avem acum mi se par de 200 de ori mai mari decât ce făceam acum 5 ani. Campaniile funcționează la fel, dar felul în care vedem lucrurile acum este mai macro, iar impactul e mult mai mare. Am învățat foarte multe lucruri lucrând pe mai multe conturi, destul de complexe și complete și preluând conturi cu sute de mii de euro buget. Cred că asta s-a întâmplat de la an la an, ne-am specializat foarte mult, am fost la cursuri și acum vedem lucrurile altfel. 

Echipa a crescut și văd evoluția în oameni, la toți. Acum 2 ani când am fost într-un retreat 3 zile cu echipa de management. Am stat 3 zile într-o cameră și ne-am blocat în chestii super mici pentru că fiecare vedea lucrurile diferit. Nici nu cred că știam să comunicăm foarte bine între noi și să ne spunem punctul de vedere astfel încât să nu-l supărăm pe celălalt. Versus acum, când ne punem la masă și într-o oră putem să rezolvăm super multe lucruri. Am învățat să comunicăm, am învățat ce contează pentru echipă și ce poate avea chiar un impact. Cred că vedem lucrurile mai macro și e o evoluție super mare pentru echipă de la T0 și până acum. Mi se pare că suntem…departe.

“Mavericks este un loc în care îți dorești să rămâi pentru că aduce împreună oameni cu aceleași valori. E locul de muncă pe care speri să-l găsești.”

Andra

Fiecare companie, agenție, echipă, grup are o cultură organizațională care stă la baza unei vieți longevive pe piață și în ecosistem. Lăsând la o parte domeniul de lucru, care este cultura agenției și ce crezi că face diferența în Mavericks?

Andra: Cultura organizațională e aceeași de la început. Mavericks este un loc în care îți dorești să rămâi pentru că aduce împreună oameni cu aceleași valori. E locul de muncă pe care speri să-l găsești. Mie îmi place cel mai mult că nu ai șansa să te plafonezi. Trage toată lumea de tine să te dezvolți. Sunt unele persoane care vor doar să lucreze și atât, versus să facă un lucru apoi să devină mult mai bună de atât și poți să faci milioane de lucruri. Acesta e lucrul cel mai important pe care-l facem. 

Sunt multe lucruri pe care, inclusiv eu, nu le-am vrut neapărat, dar nu mi-am dat seama că pot să le fac. Mereu mi-a fost frică să zic: “Da, mă ocup!” sau “Da, vreau să fiu coorodanator de mâine pentru că știu tot ce am de făcut și de mâine o să meargă treaba bine”. Dar am învățat. Asta îmi doresc de la un loc de muncă, să pot să învăță. Să nu vin și să fac același lucru, să intre banii, să mă duc acasă, să gătesc și să mă pun la televizor, să aștept să se termine ziua. 

De aia colegii primesc provocări din ce în ce mai mari. Oferim încredere foarte multă în oameni și stilul meu de management este de a oferi încredere și de a lăsa omul să găsească soluții pentru că cred că doar așa poți să înveți. Dacă eu vin cu soluția către tine și a doua zi o să vii din nou la mine, va trebui să găsesc tot eu soluții, versus încearcă tu să găsești soluția și hai să dezbatem împreună. Cred că foarte mult în a încerca și a face lucruri și doar așa să-ți dai seama dacă funcționează sau nu. Dacă te blochezi în teorie, n-o să ajungi prea departe. Autodepășire, învățare. 

“Stilul meu de management este de a oferi încredere și de a lăsa omul să găsească soluții pentru că cred că doar așa poți să înveți.”

Andra

Un alt diferențiator este faptul că echipa e tânără, unită, are pasiuni comune și facem o grămadă de lucruri. Cafeluța de dimineață, la masă mâncăm împreună. A fost un teambuilding  la care am făcut rafting și din toți oamenii de pe barca aia doar eu am căzut în apă. Avem multe seri super fun, întâlniri la birou, jocuri, ne-am certat fetele cu băieții la Alias. Nu credeam că suntem competitivi, dar suntem. Abia aștept să facem mai multe. Pentru noi este un lucru super important să ne vedem și să facem astfel de lucruri. 

Ce crezi că ajută la sinergia unei echipe aproape perfecte?

Andra: Nu cred că ajută ca oamenii să fie la fel. Dacă oamenii sunt similari, nu cred că ajută la sinergia echipei pentru că am fi basic, am vedea același lucru. Sinergia echipei noastre este așa cum este pentru că suntem diferiți. Avem valori comune, dar ca oameni în sine suntem total diferiți. Asta ajută foarte mult pentru că fiecare vine cu o altă perspectivă asupra lucrului și a echipei și a acțiunilor pe care să le facem. Mi se pare interesant. Avem semi-pasiuni comune, semi-subiecte comune, dar fiecare este altfel în felul lui de a fi și asta ajută foarte mult la coeziune. Pur și simplu încerci și vezi și alte lucruri în afară de ceea ce ești tu învățat. Tot un soi de ieșire din zona de confort. Fugim de asta, dar ne ajută să ne dezvoltăm din toate punctele de vedere. Și personal și profesional. Fugim de zona de confort în ceea ce privește oamenii cu care ne întâlnim, dar cred că asta te ajută foarte mult pe tine să te adaptezi, să înveți lucruri despre tine. 

Fiecare își mai creează câteva obiective de viitor, ambiții, planuri. Eu am această curiozitate despre perspective de viitor și unde te vezi și ce-ți dorești să faci? 

Andra: Îmi doresc să văd un om mai matur, mai smart și plecând de la ceea ce am făcut până acum, dacă păstrez trendul de autodepășire și de a face lucruri constant, preiau tot ce vine spre mine, încerc să fac și să devin tot mai bună. Asta e filosofia mea de viață, tot ce vine spre mine încerc să preiau și să învăț.

Dacă ai fi față în față cu cititorii tăi acum, ce i-ai întreba?

Andra: Un subiect care mă intrigă foarte mult este legat de fericire și traseul în viață. Cred că toate aceste lucruri depind de tine și tu ar trebui să fii cel care le controlează, ce vine spre tine, cum iei informațiile care ajung la tine, cum iei felul în care un om vorbește cu tine sau felul în care altă persoană comunică, cât le iei de personal, cum le iei astfel încât să nu-ți afecteze zen-ul. Întrebarea mea ar fi: “De ce anume depinde fericirea ta?”

___________

Acest interviu a fost realizat cu ceva timp în urmă, pe când Andra era Head of Performance Media Department și înainte de a afla despre schimbarea de direcție profesională care îi va schimba și viața și perspectivele de viitor. Tot ceea ce a descris în interviu este baza a cine este Andra și cheia succesului ei de a urca cât mai sus și a accepta noi provocări. De la primul Maverick la General Manager în Mavericks, vorbesc în numele întregii echipe când spun că avem încredere în omul Andra, cât și în liderul Andra. 

Peace & love, 

Theo